POVESTEA PULEI în teatru. Cronica? POVESTEA POVEŞTILOR, capodoperă a literaturii erotice neaoşe; varianta contemporaneizată – omagiu - din 1980, a regretatului Mircea Nedelciu; încă 2-3 pagini ale iconoclastului erudit şi ieşean Luca Piţu; câteva rânduri din Istoria Literaturii a lui Călinescu + 4 cântece ale Adei Milea… şi Teatrul TANDEM din Piatra Neamţ a avut materialul necesar pentru a reuşi unul dintre cele mai bune spectacole de café-teatru din România. Dramatizarea acestor texte, la prima (şi la a doua!) vedere nedramatizabile, punerea originală în scenă şi - cu siguranţă nu în ultima instanţă - performanţa actoricească a „supradotatei“ protagoniste, Maria Hibovschi, recomandă spectacolul atât publicului cât şi cronicarilor de specialitate. Publicul este prezent în număr mare (la Green a fost invitat tocmai de aceea de 7 ori până acum). Dar cronicarii - a căror meserie s-ar părea că este tocmai aceea de a identifica spectacole şi de a se exprima asupra a ceea ce au văzut – lipsesc aproape cu desăvârşire. Trupa „arde“ să joace. Dar cum să fie ceruţi, invitaţi mai des în spaţii de joc – condiţie esenţială pentru o companie teatrală fără „scenă“ proprie – dacă jurnaliştii de specialitate nu-şi găsesc timp pentru „micii“ independenţi. În pofida acestui „con de umbră“ nemeritat, Povestea… este invitată la Festivalul Atelier din Baia Mare, la Underground-ul din Arad, la Satu Mare, va reveni şi la Green… Invit publicul să caute spectacolul şi să îl vizioneze. Invit cronicarii să facă acelaşi lucru. Iar de nu, să urmărească din afară traseul ascendent al acestui spectacol şi al actriţei Maria Hibovschi, chiar în pofida indiferenţei neprofesioniste… Voicu Rădescu